
Pe cand eram elev in liceu, am inceput antrenamentele de Kyokushin impreuna cu doi colegi si foarte buni prieteni. Am realizat cateva demonstratii in cadrul balurilor organizate in licee si ne antrenam in Parcul Subarini din Sibiu indiferent de vreme. Imi aduc aminte ca erau ploi torentiale iar noi alergam in Gi-uri prin parc iar oamenii adapostiti pe la terase, ne urmareau si probabil ca isi ziceau in gand ca suntem nebuni. Unde erau mocirlele mai mari si baltile mai adanci, ne aruncam si faceam flotari dupa care executam combinatii de kumite, tehnici de picioare si Tensho Kata. Iarna alergam (cateodata desculti) in diagonala pentilor din parc si din cand in cand alunecam, cadeam si ne rostogoleam pana jos. Incercam sa exersam kata prin zapada si pe gheata formata.
Acest parc a constituit pentru noi un dojo fara pereti pe care atunci cand ii calcam " pragul " il salutam respectuos: OSU!
Aceste antrenamente incomode si totodata placute, ne-au facut sa ne dam seama ca ne lipseste totusi o sala, in care tehnica si kata puteau fi exersate mai corect, cu acuratete si mai cu atentie, pentru ca antrenamentele de conditie fizica si kumite le puteam face linistiti afara.
Astfel, in 1998 am lamurit conducerea liceului nostru, sa ne lase in sala de sport si asa a luat fiinta primul Dojo pe care l-am numit initial GARYU (dupa numele de kata creat de Sosai Oyama) si care avea la un moment dat 70 de elevi.
De-a lungul timpului am modificat numele Dojoului in C.S. HIRSCH, iar in prezent, pentru a fi un simbol national atunci cand participam la un campionat international, l-am denumit Club Sportiv TRANSILVANIA si am obtinut personalitatea juridica.
In cadrul clubului, am organizat competitii si stagii la nivel local, iar ca rezultate competitionale am avut clasificari ale elevilor pe podiumul Campionatelor Nationale si Internationale de Karate Kyokushin.